Religia fenicienilor
Religia fenicienilor
Religia constituie temelia societatii in tarile cu o civilizatie foarte veche, cum ar fi: Egiptul, Imperiul Asiro-Babilonian, Fenicia. Aceasta inseamna ca toate preocuparile constante ale oamenilor converg spre religie. Restul constituie accesoriile vietii sociale care trebuie sa fie in armonie deplina cu religia.
Pentru a intelege cum se materializa simtamantul religios la fenicieni, specialistii recomanda trei surse principale: scrierile Vechiului Testament, inscriptiile si citatele din scriitorii si istoricii greci si latini.
Filon din Byblos este scriitorul cel mai citat in domeniul acesta. Este scriitor grec nascut in Fenicia, pe la anul 43 d.Hr; a luat numele de Herennius . El a pastrat pentru noi ideile religioase ale fenicienilor referitoare la creatie. Filon spune ca el a tradus scrierile lui Sanchoniathon, preot fenician din Beryte, care a trait si a scris in sec al IX-lea i.Hr. Scrierea lui Filon este deci foarte importanta fiind preluata de la o persoana care a trait de aproape viata religioasa feniciana.
Scrierile acestui preot fenician s-au pierdut si nimeni pana la nu vorbeste despre el. La randul ei, si opera lui Filon s-a pierdut si cunoastem doar cateva fragmente citate de unii istorici, dintre care cel mai cunoscut este Eusebiu de Cezareea supranumit "Parintele Istorii Bisericesti"; el a scris la inceputul sec. al IV-lea si este considerat de Fer. Ieronim "cel mai cult scriitor al tuturor timpurilor". In lucrarea sa Preparatto Evangelica, Eusebiu face referire la aceste fragmente ce contin doctrinele religiei feniciene pentru a le combate. Este imposibil de dovedit existenta acestui scriitor-preot fenician - Sanchoniathon-despre care vorbeste numai Filon de Byblos. Cu toate acestea, istoricii religiilor i-au acordat credibilitate lui Filon si, de aceea, si noi nu puteam sa nu facem referire la el.
Iata care era traditia feniciana cu privire la originea lumii si a zeilor:
La inceput exista un Aer gros si Haosul, de unde au venit Vantul si Dorinta care au dat nastere lui Mot - care avea forma unui ou. In oul acesta s-au format niste creaturi , care au ramas aici in germene, fara sa se miste, pana ce oul s-a deschis. Atunci Mot a aruncat afara din el Soarele, Luna si stelele si, sub influenta luminii, apele au fost despartite de cer.
La fel de putin complicata a fost si crearea omului. Din vantul Kolpia si sotia sa, Baau, s-au nascut Aion (viata) si Protogonos (primul nascut); Aion este prima care a recunoscut fructele comestibile. Copiii lor au fost: Genos (rasa) si Genea (dubletul feminin al acesteia). Ei au fost primii care au adorat Soarele. Drept descendenti le-au fost: lumina, Focul si Flacara, care descopera Focul. Din Foc au luat nastere Uriasii; unul dintre acestia a fost cel dintai care a construit orase, el a trait in intimitate cu fratele sau Ousoos, inventatorul vesmintelor confectionate din pieile animalelor.
Filon retine numele a sase cupluri de frati - nume in relatie cu inventia care ii este atribuita - care au inventat: 1. Vanatoarea si pescuitul; 2. arta de prelucrare a metalelor si navigatia; 3. meseriile si in special fabricarea caramizilor; 4. agricultura; 5. satele si stanele: 6. dreptul si justitia. Din ultimii au luat nastere Taautos - inventatorul scrierii .
Zeii de inceput au fost Elioun si Berouth. Ei au avut doi copii: Uranos-Cerul si Ge - Pamantul. Din Uranos s-a nascut El (Zeu) pe care Filon il asimileaza cu Saturn si care a intemeiat cetatea Gebal-Byblos; apoi Baitulos (adica locasul divinitatii); Dagon, Atlas si Zeus Demaros care a avut un fiu - pe Melqart, zeul Tyrului; urmeaza Astarte - marea zeita feniciana, Rhea, etc. El s-a revoltat impotriva Cerului, ajutat fiind de fratii si surorile lui. El - primul nascut al Cerului, a avut si el copii: Persephona, Athena, Eros, si altii.
Trebuie sa remarcam obiceiul extrem de vechi, intalnit si la asiro- babilonieni, si la greci si chiar si la evrei de a inchipui personaje foarte bine definite ca fiind inventatorii a tot ce rezulta din progresul umanitatii si de a-i numi dupa inventia care li se atribuie. Cel de al doilea procedeu este acela de a crea genealogii inventiilor sau fortelor naturii a caror existenta este certa. "Este un procedeu comod care trebuie sa fi adus o mare liniste si reconfort spiritual acestor filosofi dintru inceputuri, care in felul acesta gandeau sa fi dat o solutie la intrebarile pe care toti oamenii si le puneau si la care nu se putea da un raspuns intr-o ultima analiza decat printr-un act de credinta sau prin marturisirea nestiintei proprii".
Pr. Ioan Stancu
Zeii fenicienilor
Zeii fenicienilor
Peste tot in Fenicia, divinitatea suprema este un zeu al cerului care comanda fortelor naturii. Puterea divinitatii inspira sentimente de teama si supunere, care se reflecta in denominatiunile pe care le primeste zeul. Cele mai frecvente denumiri sunt acelea de Ba'al (mai rar Adon), care inseamna "Stapan" in sensul de posesor (de exemplu: Ba'al hazzebah este "stapanul sacrificiilor" adica acela care ofera sacrificiul) si Melek -"Rege". Fiecare trib, fiecare cetate avea un Ba'al propriu, zeul national protector. Este acelasi mod de abordare a divinitatii ca si in Mesopotamia. Atunci cand se intemeia o colonie, prima grija era sa se inalte un sanctuar zeului metropolei respective, cu care populatia se afla intr-o relatie constanta. Ba'al nu desemneaza o divinitate unica, adorata de toate triburile; este doar o denumire unica pe care fiecare o da zeului sau principal, pe care il considera divinitatea suprema. La fel si pentru numele divin Melek asociat in numele de persoane: Ba'al si Melek trebuie percepute ca desemnand un calificativ al zeului numit in continuare. "Niciodata nu a existat un zeu fenician Ba'al, superior celorlati zei". Ba'al poate sa denumeasca notiuni ca: Domnul Cerului, autorul cel puternic al tuturor calamitatilor si al fericirii; el este cel care procura ploaia si fertilitatea, care asigura hrana oamenilor si animalelor, care isi manifesta puterea de distrugere prin folosirea fulgerului si a traznetului, care raspandeste bolile, epidemiile si moartea.
Se va observa ca cele mai multe dintre numele divine sunt o perifraza: Melqart este "regele orasului"; alte nume cum ar fi: stapanul meu (Adon), Ba'al al unui tinut, zeu (El) nu evidentiaza nimic din personalitatea zeului respectiv. Or, se stie ca un punct fundamental al filosofiei popoarelor Asiei occidentale stravechi era acela ca un lucru nu poate exista daca nu are un nume, denumirea lucrului implicand existenta acestuia. De aceea, pentru a exista, zeitatea trebuia sa aiba un nume adaugat la Ba'al.
Pentru ca cele mai multe dintre orasele feniciene au un ba'al, acesta va fi denumit, cel mai adesea, dupa locul unde este adorat: Ba'al rosh (domnul promontotiului), Ba'al-saphon (domnul nordului), Ba'al -shamim (domnul cerurilor), Ba'al-Lebanon (domnul Libanului).
Melqart este ba'al al Tyrului si numele lui inseamna "domnul orasului", ceea ce nu explica identitatea lui (la origine, era zeul tribului). Numele acestui zeu este mentionat in tratatul incheiat intre Assarhaddon si regele Tyrului, alaturi de alte nume de zeitati. In onoarea lui, la Tyr exista o mare sarbatoare anuala; stim ca Hiram i-a construit un templu. Caracterul acestui zeu era solar; mai tarziu, si-a adaugat atributul de zeu marin. De fapt, mai toate zeitatile feniciene a primit, in timp, acest caracter de divinitati marine, fapt ce nu este greu de inteles. Grecii l-au asimilat lui Heracle. Fiul lui Zeus, ceea ce demonstreaza insemnatatea lui Melqart. Cultul lui Melqart a fost dus pana departe, in coloniile tyriene; in inscriptii el este mentionat cu numele de "Ba'al al Tyrului", "Regele orasului".
Melek, nume divin, apare, ca si Ba'al, in compunerea numelor altor zeitati feniciene sau in compunerea numelor proprii date oamenilor. Cu toate acestea, babilonienii au vazut in Melek un zeu solar. Melek reprezinta caldura distrugatoare a soarelui. Lui ii erau oferite sacrificiile de copii. Biblia il considera un idol infam, ce starneste oroare.
Dagon sau Ba'al Dagon, supranumit Siton, a primit si el atribute maritime; numele lui semnifica "grau" si a fost pus in legatura cu ofrandei: de grau; mai tarziu, cand a primit caracter de zeitate marina, numele lui a fost pus in legatura cu acel cuvant semit care inseamna "peste".
El este zeul suprem la Byblos, fiind adorat fara un cult anume si fara temple. Filon din Byblos marturiseste ca El este o zeitate anume si nu un nume general al divinitatii.
Ba'al Resheph -"cel luminos" -este asimilat lui Apollon. Il vom intalni si la egipteni asociat cu zeita Qodshu, care este o forma a lui Ashtart.
Eshmun era zeul orasului Sidon, care a fost identificat cu Asklepios. Este deci un zeu al sanatatii, o zeitate chtoniana. Exista la Sidon un templu al acestui zeu, dar a fost deteriorat de timp atat de mult incat cu greu s-a putut emite o idee in legatura cu cultul exterior practicat aici. Se pare ca acest cult nu era compatibil cu ideea mortii, caci nu au fost gasite morminte nici in templu si nici in vecinatatea acestuia, in vreme ce campia sidoniana este plina de morminte mai ales acolo unde au existat aglomeratii de populatii.
Alaturi de aceste divinitati masculine, fenicienii unor orase, mai ales cei din nord, adorau zeitati feminine -Ba'alat, "Stapana". Este vorba de zeitati care reprezinta fortele productive ale naturii. La inceput, aceste zeite nu aveau decat o importanta restransa fata de zeitatile masculine. Milkat -"Regina", corespunde lui Melek, iar Baaalat este perechea femina a lui Ba'al. Cele doua divinitati -masculina si feminina -sunt simbolizate de animale, care exprima energia creatoare sau forta care distruge: taurul si vaca, leul si pasarile de prada.
Ashtart. La Beirut era adorata Ba'alat Beyrouth, adica "stapana din Beirut", despre care sunt putine informatii; la Gebal era adorata Ashtart (transcrierea greaca este Astarte). Este zeita pansemita a iubirii, a fecunditatii, Ishtar -Astarte-Atargatis, caracterizata printr-un cult obscen. Numele ei este explicat prin ideea unei fecundintati luxuriante.
In Fenicia si in alte locuri, ea a fost adorata sub diferite aspecte, uneori ca o adevarata zeita razboinica, dar, de cele mai multe ori ca o zeita a a iubirii senzuale. Reprezentarile lui Ashtart evidentiaza in ea in rand zeita-mama: porumbelul este consacrat divinitatii
fecunditatii. Ea mai este reprezentata cu un alt simbol si anume, luna plina intre coarnele unui taur. De asemenea, apare reprezentata simbolic sub forma unei vaci. Cultul celebru al lui Ashtart era cel de la Gebal, Byblos si Sidon. In inscriptiile feniciene, zeita apare numai cu numele de Ba'alat simplu, intelegandu-se ca este vorba de marea zeita din Byblos. In importantele Scrisori de la El-Amarna, este pomenita zeita Ashtart de catre guvernatorul orasului. Cultul zeitei a trecut din Fenicia in Cipru, de aici a traversat insulele grecesti, pana in Cytera si in Sicilia unde s-a amestecat cultului grecesc al Afroditei.
Adonis este o divinate care are un cult legat de acela al zeitei Ashtart; el este reprezentat sub trasaturile unui zeu tanar gata sa fie omorat de un porc mistret pe care acesta il vana; Astarte, iubita sa, coboara in infern pentru a-l smulge pe Adonis din ghearele mortii, Adonis este o divinitate agrara, spiritul vegetatiei. A fost obiectul unui cult raspandit in toata Fenicia. Ii erau consacrate sarbatori anuale. Cu toate acestea, personalitatea sa este obscura, nici un text grec sau latin de provenienta feniciana nu vorbeste despre el. Numele acesta nu este decat forma elenizata a cuvantului semitic adon care inseamna stapan maestru, asa cum baal este o vocabula generala. Numele acestui zeu este limitat la greci; limbile ebraica si siriaca il numesc pe zeul acesta Tammuz, numele mesopotamian al samantei si vegetatiei.
Exista raporturi stranse intre cultul lui Adonis si cel inchinat lui Astarte. Adonis este principiul masculin, reproducerea si fertilitatea. El a fost onorat cu precadere in Liban, la Aphaca.
Pr. Ioan Stancu
Temple, preoti, rituri, sarbatori
Temple, preoti, rituri, sarbatori
In Fenicia putem intalni cultul pietrelor. Daca se poate intelege cu destula usurinta ideea unui cult al apelor si al muntilor, este foarte greu de inteles ideea care i-a condus pe fenicieni sa faca dintr-o piatra un obiect de venerare si sa fixeze in ea locasul unui zeu. Piatra aceasta este in general conica si este asezata pe un altar. Pietrele de felul acesta se numesc "betyl", transcriere a unui cuvant semitic care inseamna "locuinta zeului". Cea mai celebra piatra venerata de fenicieni este aceea din templul din Bybos. Trebuie sa precizam ca un astfel de cult este intalnit in Canaan, la Gezer, in perioada arhaica si se continua in "piatra neagra" din templul din Mecca.
Cercetatorii au avansat unele ipoteze in legatura cu originea misterioasa a acestui cult. Astfel, cel mai adesea, i se atribuie o origine meteoritica; s-a crezut ca este vorba de o reminescenta a cultului muntilor, data fiind forma conica a pietrei; s-a mai vorbit si de o reprezentare phalica. Ceea ce este sigur si trebuie retinut este respectul vechilor semiti pentru aceasta forma conica.
Locurile de cult
Ca si in cazul canaaneiilor, acestea erau de cele mai multe ori asezari inalte, pe culmile muntilor, dealurilor, care erau considerate sacre. Templul consta intr-o incinta sacra descisa spre cer. In centru era o capela mica, sanctuarul divinitatii, si aici era un betyl; un altar pentru sacrificii asezat in fata betyl-ului. De asemenea, sanctuarul cuprindea si un izvor sacru (sau doar un bazin cu apa sfanta) si un copac sacru.
Personalul templului
Templele acestea erau servite de un cler numeros care avea de a savarsi riturile. Preotii sunt Kohanim, iar primul dintre nreoti poarta numele de rab (adica sef); au fost descoperite inscriptii care mentioneaza existenta unor preotese. Templul era o institutie cu viata proprie, avand si administrand bunuri. Aici isi gaseau locul si "barbierii sfintiti", care aveau sarcina sa taie pletele acelora care aduceau o asemenea jertfa zeului si care asigurau epilarea sau barbieritul ritual, necesar la savarsirea unor ceremonii cultice.
Functiile sacerdotale, considerate onorifice, erau, ca si la israeliti, apanajul unor anumite familii. S-a descoperit la Cartagina, de exemplu, epitaful unui mormant in care au fost ingropati cinci generatii de preoti si mari preoti.
Personalul acestor temple era completat de hierodulii de ambele sexe care se dedau la prostitutia sacra. Practica aceasta nu poate fi despartita de cultul lui Ashtarte, marea zeita a fecunditatii.
Sacrificiile
Idea sacrificului este naturala: zeul este un stapan si de aceea ii sunt oferite cadouri in schimbul unor favoruri. Exista ideea ca zeul se hraneste si de aici oferirea de sacrificii sub forma de hrana pusa pe altar. Atunci cand credinciosul mananca el insusi o parte din hrana oferita drept jertfa, avea loc adevarata comuniune.
Sacrificiile feniciene nu se deosebesc de cele ale semitilor in general. Numai ca fenicienilor le sunt atribuite sacrificiile umane. Sacrificarea primilor nascuti era o practica curenta la canaanii preoti. Fenicieni au pastrat obiceiul acesta multa vreme. Philon din Byblos vorbeste despre sacrificarea copiilor pentru indepartarea calamitatilor.
Pr. Ioan Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu