Misterele eleusine
Notiunea de „mistere„(sau „misterii„) tine de cultele initiatice din antichitate si face parte din terminologia istoriei religiilor. Aceste culte au fost o parte extrem de importanta în reprezentarile religioase si în mentalitatea lumii greco-romane. Practic, termenul de „mistere” se refera la o institutie religioasa capabila de a asigura initierea.
Misterele Eleusine erau sarbatori bianuale ale Greciei antice organizate în templul din Eleusis. Misterele Eleusine erau dedicate zeitei Demetra si fiicei ei Persefona din devotament pentru darul agriculturii. Legendele spun ca eleusinii erau ocrotiti de Demetra deoarece fusesera primitori fata de ea când li se înfatisase drept o batrana cam urata, atunci când îsi cauta fiica (pe zeita Persefona).
Festivitatile care celebrau Misterele Eleusine aveau în mare parte un caracter esoteric. Potrivit informatiilor, misterele eleusice se celebrau înca din sec. al VII-lea î.Hr. . Vechimea lor a fost confirmata si de descoperirile arheologice.
Cultul eleusin s-a raspândit în toata lumea iar relicvele sale se gasesc si în Egipt. Misterele Eleusine erau transmise ereditar.
Principalii celebranti la Misterele Eleusine erau Hierofantul (preotul suprem), Daducos (purtatorul facliei), Hierokeryx (crainicul sfant) si Epibomios (preotul celebrant). Initierea în cult se realiza prin mai multe ceremonii tainice de purificare si prin rostirea unor formule magice.
Cultul eleusin
Initiereile în Mistrele Eleusine erau ritualuri sacre desfasurate public, iar initiatii purtau denumirea de „mystes„, transmisa împreuna cu adjectivul „mysticos” si cu substantivul „mysterion” de catre dramaturgii greci clasici. Un alt termen central al cultului de la Eleusis este cel de „teleté„, înrudit cu „telos” („tel„, scop„), prin care erau desemnate atât initierea cât si ritualurile care o însoteau. Conform acestei semnificatii, templul din Eleusis se numea Telesterion. Cea mai înalta treapta a initierii fiind Epopteia („vederea de sus„).
Termenul grec de „mysterion” („taina„, „secret„) tine de informatiile pe care cei neinitiati (novicii, aspirantii) le vor afla de la initiati, parcurgând anumite ritualuri. Cultele de mistere sunt unul din cele mai importante fenomene religioase ale antichitatii. Din cauza acestor ritualuri istoria religiilor are dificultati în a reconstrui conceptele religioase manifestate prin intermediul misterelor.
Cultele de mistere propuneau o serie de initieri individuale sau colective care promiteau o soarta fericita în viata de apoi. Cei neinitiati la Eleusis urmau sa sfârseasca în Hades.
Unii exegeti sunt de parere ca esoterismul elen a fost insipirat de egipteni, altii considera ca mostenirea gnozei venea de la fenicieni care, la rândul lor fusesera initiati de catre celti. Ca toate creatiile umane, si scolile filosofice si teologice din Eleusis, au decazut, sfârsind prin corupere.
Practic, nu conta moralitatea individului, pe cât conta initierea sa în Misterele Eleusine, lucru care indigna pe multi gânditori ai vremii. Iata ce zice, de pilda, Diogene: „tâlharul Pataikion va avea dupa moarte o soarta mai buna, pentru ca este initiat la Eleusis, decât Agesilaos si Epaminonda„.
La începuturi, la Misterele Eleusine aveau acces numai familiile bogate/educate, apoi s-au extins si catre cetatenii Athenei.
In perioada clasica misteriile sunt deschise oricarui grec, din oricare cetate, din orice categorie intelectuala si sociala, omului de rând, sclavului, copil sau curtezanelor, pâna la oameni de talia lui Cicero, Hadrian sau Marcus Aurelius.
De retinut este ca si primii crestini au fost vazuti în lumea romana initial ca adepti ai unui cult de mistere.
Religiile de mistere sunt specifice civilizatiei elene, chiar daca au fost influentate de religiile orientale. Formele initiatice tipice acestor mistere au aparut întâia data în cadrul venerarii zeitei agrare Demetra.
Continuatoarele moderne ale misterelor sunt diversele societati si loje secrete, precum cele ale francmasonilor, iluminatilor, cercurilor esoterice etc. Aceastea au în comun cu misterele antichitatii venerarea unui principiu divin, bogat în practici rituale ce presupun initierea si un mit/concept care explica toate aspectele .
Cuvântul „mysterion” trimite în primul rând la verbul „myein” („a închide„, „a încuia„). Myesis se pare ca desemna o initiere preliminara în cadrul misterelor eleusine. Initiatii în aceste mistere purtau denumirea de „mystes„, transmisa împreuna cu adjectivul „mysticos” si cu substantivul „mysterion” de catre dramaturgii greci clasici.
Un alt termen important al cultului de la Eleusis este cel de „teleté„, înrudit cu „telos” („tel„, „scop„), prin care era desemnata atât initierea în sine cât si ritualurile aferente. Conform acestei semnificatii templul din Eleusis se numea Telesterion. Cea mai înalta treapta a initierii era Epopteia („vederea de sus„).
Desfasurarea
„Micile Mistere” („Myesis„) se tineau primavara, în aparenta numai în onoarea lui Heracle, care, ca strain, nu a putut fi initiat în „Marile Mistere” („Teletai„). Acestea aveau loc toamna, timp de noua zile, începând cu cea de-a 15-a zi a lunii Boedromion (la începutul lui octombrie) si comemorau coborârea Persefonei în infern pentru perioada pe care era obligata sa fie alaturi de Hades.
Legendele spun ca învataturile secrete de la Eleusis ascundeau sub o forma simbolica, mesaje ale unor civilizatori veniti din Cer. Învataturile, constau ca si în alte culturi în informatii despre univers, energii creatoare si distrugatoare, identitatea galactica, notiuni exceptionale de astronomie, fizica, magie.
Oamenii veneau în acest loc pentru a participa la ritualuri secrete. Misterele erau tinute în cel mai mare secret. Era interzis sa se discute despre ce se petrecea acolo. Cine încalca regula era susceptibil de pedeapsa cu moartea. Sunt autori care spun ca participantii la aceste mistere erau oameni binecuvântati, care ajungeau sa îsi cunoasca data exacta a mortii si care detineau secretul fericirii.
Singurele dovezi au fost extrase din literatura, epigrafie si descoperirile arheologice. S-a stabilit ulterior ca secretul misterelor eleusiene consta de fapt în substante halucinogene administrate participantilor.
Initierea în Misterele Eleusine
Initierea se facea în templul lui Demetra. Erau necesare zile de post, în care nu se consumau produse din carne. Se putea mânca peste, seminte, rodii si mere. Perioadele de abstinenta erau îndulcite de zeama de cucuta, pe care hierofantii o beau pentru a-si domoli instinctele.
Toata lumea era pretabila la initierea în Misterele Eleusine cu exceptia barbarilor, criminalilor, vrajitorilor si mai tarziu a crestinilor dogmatici.
Initierea se facea cu ajutorul unei bauturi magice, denumita si nectarul zeilor: ambrozia. Preotii au pierdut semnificatia transmiterii, înlocuind misterul cu ritualuri din ce în ce mai pompoase, mai spectaculoase, dar golite de scânteia divina. Acelasi lucru s-a întâmplat în istorie cu toate marile Transmiteri de la Vede la Noul Testament.
Misterele Eleusine erau practicate la fiecare cinci ani fiind oficiate de hierofanti si thisiade (preotese). Ei purtau coroane de mirt si tineau în mâna, cheia – simbolul misterelor. Desi ceremoniile tineau aproximativ doua saptamâni, doar noua zile erau extrem de importante.
Participantii trebuiau sa-si anunte cu mult timp înainte venirea, îsi asumau cheltuieli însemnate din cauza animalelor destinate sacrificiilor si erau obligati sa posteasca înaintea procesiunii timp de noua zile. Festivitatile decurgeau în felul urmator:
În prima zi se întruneau adeptii dornici de initiere.
Acestia erau supusi în decursul celei de a doua zile unor procese de purificare prin apa („alaze mystoi„).
În a treia zi se tinea post pâna la apusul soarelui, se pregatea patul fecioarei divine. O data cu caderea serii, se întreupea postul, începând sacrificiile. Acum, neofitii puteau mânca prajituri cu mei si orz si puteau bea din „ambrozie” („cyceon„).
În ziua a patra se purta în procesiune statuia Persefonei sau un „copil divin” într-un recipient („kalathos„) ornat cu serpi, care simboliza cosul cu flori al zeitei. Rapirea ei de catre Hades era deci repetata în mod alegoric. În procesiuni nu lipseau simboluri ale fertilitatii precum spice de grâu sau embleme falice. A patra zi se mai numea si „procesiunea cosului” („kalathos” – reprezentând o cutie în care s-au pastrat toate cunostintele umanitatii dinainte de Potop).
Urma procesiunea flacarilor în cea de a cincea zi. În aceasta zi se comemora, prin lungi procesiuni cu faclii, cautarea Persefonei de catre Demetra.
În ziua a sasea se sarbatorea plecarea zeitei Atena la Eleusis si se celebra cultul zeilor Dionysos, Iacchus si Ceres. Era ziua în care festivitatile ajungeau la apogeu: columna lui Dionis-Iachos de la Atena era mutata la Eleusis de catre o mare multime de oameni.
Noaptea începeau initierile în mistere, care constau si în dezvaluirea soartei celor drepti si a celor blestemati în lumea de apoi. Initierile erau facute, ca si purificarile, de catre sacerdoti mascati ca nimfe, satiri si sileni. Ceremoniile erau însotite atât de muzica fluierelor frigiene si a timpanelor cât si de dans, creându-se astfel prin ritmuri monotone o atmosfera extatica.
Pelerinajul se oprea în a saptea zi, când procesiunea se îndrepta spre Templu cu ceremoniile smochinului si traversarea podului care simboliza legaturile dintre lumile infernale, terestre si ceresti. Tot în aceasta zi se organizau întreceri în onoarea zeitelor.
În a opta, se celebra initierea lui Esculap, iar profanii treceau de la statutul de adormit la cel de trezit.
A noua si cea mai importanta zi, se numea plemochoe dupa numele a doua vase umplute cu vin, unul asezat la est si celalalt la vest, care erau sparte la sfârsitul ritualului, când se rosteau formule magice si erau invocate Geniile Creatoare.
Gradul superior obtinut în initiere se numea „autopsia” sau „epoplia„. În greceste „autos” înseamna „sine„, iar „opsis„, „vedere„. Comunicarea cu Dumnezeu se face prin „vederea sinelui„, caci de acum înainte, initiatul va sti unde sa-l caute pe Dumnezeu.
Pe vremuri, initierea nu era simbolica, asa cum se întâmpla în timpurile moderne. La începuturi, se cobora efectiv în tenebre pentru a confrunta omul cu moartea si cu geniile elementelor din care a fost compusa materia.
Clement din Alexandria ne ofera formula eleusina rostita de proaspat initiatul: „Am postit, am baut ciyeonul, am luat cosul si, dupa ce am muncit, am lasat cosul; apoi luând din nou cosul, am înlocuit ceea ce era de înlocuit!”
În anul 382 d. Hr., împaratul roman Teodosiu I a interzis cultul eleusin, ca dealtfel toate cultele celebrate prin mistere.
Misterele Eleusine anatemizate
Caracterul ascuns al acestor Mistere le-a atras anatema de Religii Pagâne. Iar incendierea în anul 396 a sanctuarului de la Eleusis de catre Alaric, regele gotic însotit de calugari crestini, marcheaza în Istoria Religiilor, sfârsitul oficial al pagânismului.
Cu toate acestea, puterea indestructibila ce caracterizeaza Misterele Eleusine a fost confirmata chiar si dupa distrugerea sanctuarului celor doua zeite.
Cu toate ca sfântul Dimitrie i-a luat locul zeitei Demeter, devenind astfel patronul agriculturii, în Eleusis o statuie a zeitei a existat pâna în anul 1820. Ea a fost luata de catre E.D. Clarke si daruita Universitatii din Cambridge, cu toate ca localnicii s-au opus cu arma în mâna.
Ziarul Hestia din 7 februarie 1940, relateaza o stranie întâmplare petrecuta la Eleusis.
O batrânica slaba si urâta se urca în autobuz, dar, cum nu avea bani sa plateasca biletul, este data jos de catre sofer la statia urmatoare. Aceasta era tocmai statia Eleusis. Dar autobuzul a refuzat sa mai
Atunci calatorii au facut cheta si au achitat biletul batrânei. Autobuzul a pornit imediat. Atunci batrâna le-a spus: „Ar fi trebuit sa faceti asta mai devreme, dar sunteti egoisti! Si pentru ca sunt între voi am sa va mai spun ceva: veti fi pedepsiti pentru felul în care traiti! Veti duce lipsa pâna si de verdeturi si de apa!„.
Imediat dupa ce a terminat amenintarea batrâna a si disparut spre nedumerirea calatorilor. Cotorul chitantierului care dovedea ca biletul fusese rupt era singurul fapt care confirma ca biletul fusese cu adevarat vândut.
Exista foarte multe similitudini cu Imnul Homeric care spune ca, Demeter suparata atât pe zei dar si pe indiferenta oamenilor si lipsa lor de pietate, transformata în batrâna în palatul regelui Celeos, profetiza si împlinea dezastre de temut pentru întreaga regiune.
Surse: Misterul_misteriilor_de_la_Eleusis
Maurice Briant: Misteriile din Eleusis. Originea si natura lor. Ritualul de initiere., Editura Herald, Bucuresti, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu