RELIGIA HITITILOR
Religia hittitilor a fost una dintre fortele majore ale epocii sale.
În istorie hittitii erau cunoscuti ca fiii lui Het si numiti hetei. Ei au trait în Cappadocia, Nordul Siriei si Anatolia.
Cel mai important centru era Hattus, azi Boghazköy în Turcia. Prehititii sau protohittitii sunt preindo-europeni, hittitii apartinând neamului indo-european.
Hittitii au fost influentati de asiro-babilonieni si de egipteni. Ei reprezentau o mare forta politica si militara la vremea lor. Se ocupau cu cresterea vitelor, a cailor si erau mesteri ai metalelor, regi ai fierului. Hatti înseamna, de fapt, „argint”.
CINE AU FOST HITITII?
Hititii sunt foarte cunoscuti si mentionati in Vechiul Testament. Ei au ocupat Siria si Tara Canaanului. S-au luptat chiar cu marele imperiu egiptean in vremea lui Ramses al II-lea. Batalia de la Kadesh va ramane mereu in istorie.
Hititii vor lupta si cu invazia hicsosilor si Imperiul Mitanni
Marele rege cuceritor Sargon al Imperiului Akkadian si nepotul sau Naram-Sin vor modela acest stat. Hititii vor avea stranse legaturi cu sumerienii.
Legile si scrierea vor fi apropiate de acest stil si de codul lui Hammurabi.
O serie de mari regi vor aduce Imperiul Hitit la glorie maxima. Regii se considerau frati si semnau tratate intre ei. Doar asirienii vor reusi sa ii infranga definitiv. Insa religia si zeii lor vor ramane. Grecii le datoreaza mult in aceasta privinta hititilor. Mitologia greco-romana va avea si elemente hitite.
Hittitii au cunoscut doua perioade istorice:
- vechiul imperiu hittit pâna la Telepinus
- imperiul nou hittit (dupa Telepinus, din secolul al XV-lea î. Hr. si pâna în secolul al XII-lea î. Hr.).
Imperiul hittit cunostea trei orase sacre: Arinna, Nerik si Zippalanda. Poporul era pios. Regele din Hatti era si cel mai mare preot. Prin el comunicau zeii cu oamenii, ca si la egipteni. Religia lor insista asupra laturii morale.
Izvoarele se compun din doua coduri de legi: Daca un om si Daca viile. Sapaturile facute de Hugo Winckler în 1906 – 1907 la Boghazköy au contribuit fundamental la cunoasterea acestui popor si a religiei si culturii sale. Au fost descoperite 10000 de tablite reprezentând arhivele regale hittite. Dintre surse citam texte religioase, magice, mitologice si divinatorii. Exista mai multe alte texte care descriu caracteristicile religiei hitttitilor, de exemplu: Mitul lui Telepinus, Regalitatea în cer, Riturile de purificare sau Juramintele.
Exista, de asemenea, oracole pentru cercetarea mâniei zeilor, precum si unele rituri, de pilda pentru purificarea zeului si a omului, pentru înaltarea unei case, pentru pregatirea de lupta, contra certurilor în familie si contra impotentei.
ZEII SI MITOLOGIA HITITILOR
Ca doctrina religioasa, hittitii cunosteau politeismul. Ca si la egipteni, se remarca si zoomorfismul.
Pantheonul zeilor se caracteriza printr-o importanta exceptie la popoarele indo-europene, patriarhale prin excelenta. Astfel, în frunte se afla o zeita, Soarele din Arinna.
Sotul ei era Teshub, zeul furtunii. În Anatolia si la Nerik era adorat mai ales zeul furtunii, reprezentat în numeroase basoreliefuri si statui, uneori cu barba si toiag în mâna. El era stapânul tarii Hatti, regele cerului si sotul zeitei Soare din Arinna.
Hittitii adorau fortele naturii personificate. Soarele, stapânul cerului, era reprezentat cu trei ochi. El vedea totul si detinea normele dreptatii. Soarele cerului era si zeul dreptatii, dar exista si Soarele pamântului, care avea misiunea de a îndeparta raul de pe pamânt si a-l duce în infern. Un altul era Soarele din apa. Telepinus, zeul fecunditatii si al vegetatiei, murea simbolic în acord cu ciclul anotimpurilor. Era un zeu al agriculturii, desigur, ce simboliza energia vitala din natura.
Zeita Hepet era reprezentata împreuna cu leul si fiul ei Sharma.
Rundas era zeul norocului, pe când Kubaba patrona padurile.
Potrivit credintei hittitilor, zeii erau stapânii oamenilor, iar acestia erau servitorii lor si trebuiau sa-si îndeplineasca îndatoririle prin cultul zeilor.
CULTUL, MAGIA SI PREOTII HITITILOR
Cultul consta în spalarea, îmbracarea si hranirea zeului cu pâine si bautura fermentata. Se aduceau ofrande de cereale, fructe, brânza, pâine, lapte, uleiuri, pasari, porci si chiar vite. Templele erau marete, fiind construite din blocuri de stânca. Asa era templul de la Boghazköy. Templele aveau ferestre mari, ce ajungeau pâna în pamânt si largi ca sa intre lumina. Strainii erau exclusi din cult.
Marele preot era si marele rege si preotul zeitei Soare din Arinna. Curatenia si puritatea preotilor erau obligatorii. Preotii erau casatoriti, dar noaptea o petreceau în templu. Ei jertfeau zeilor animale prin taiere. Aduceau si jertfe umane doar cu ocazia înfrângerilor militare. Se faceau rugaciuni pentru rechemarea zeului socotit absent la primejdiile abatute asupra poporului. Exista un cler superior si un cler inferior. Preotii trebuiau sa-i hraneasca pe zei zilnic.
Sarbatorile erau fixe ori ocazionale. Anul Nou se sarbatorea iarna, iar nu la venirea primaverii. Existau, de asemenea, în jur de 18 sarbatori, dintre care cea a pamântului si cea a ogoarelor erau cele mai însemnate. Aratul si secerisul erau muncile câmpului cele mai importante la hittiti.
Magia se practica mai ales pentru vindecarea de boli. Existau atât rituri de atragere a zeului, cât si de izgonire a unor duhuri rele, rituri numite apotropaice. Interpretarea viselor, cercetarea maruntaielor, a ficatului, a zborului pasarilor si ghicitul în zaruri erau foarte apreciate. Extazul mistic era interpretat ca intrarea zeului în corpul acelui om, de obicei preot.
Ritul funerar avea la hititi incinerarea ca specific. Ulterior s-a practicat înhumarea. Înmormântarea dura 13 zile, timp în care se îndeplineau numeroase ceremonii funerare. Arderea cadavrului se facea în primele doua zile.
https://mythologica.ro/religia-hititilor/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu