DRUIZII

Etimologic, numele druidului coincide cu cel al stiintei (dru-(u) id – cei atoatestiutori) si poseda o prima echivalenta semantica cu numele lemnului si al arborelui. Arborele este si un simbol al puterii, iar druizii celtici sunt meniti intelepciunii si puterii. Acest fapt este rezumat de etimologia analagica a lui Pliniu, care pune in relatie numele druidului cu cel grecesc al stejarului, drus.

In ciuda sovaielilor celor vechi, dar si ale catorva moderni – care vor sa vada in druizi doar cativa filozofi – ei trebuie considerati drept personaje strict similare brahmanilor indieni: sunt preoti, iar doctrinele lor sunt de esenta metafizica. Ei sunt singurii din Europa Occidentala care constituie o clasa sacerdotala organizata, ierarhizata: preoti sacrificatori, prezicatori sau moralisti, vates sau specialisti in stiintele fizice.

Druizii pot fi nu doar preoti, ci si sfetnici al caror cuvant este respectat (in epoca crestina druidul a fost inlocuit de capelan sau confesor). Prezicatorii sau poetii pot fi judecatori si istorici (dar mai cu seama autori de satire); profetii (vates) sunt medici. Cumulul de functii nu este insa interzis. Irlanda a dat multe nume avand legatura, in mod special, cu divinatia sau cu satira. In Galia nu este cunoscuta decat denumirea de gutuater (druid) invocator.

Druizii guverneaza, transcend intreaga societate omeneasca si domina puterea politica: in Irlanda ca si in Galia, druidul vorbeste inaintea regelui. Druizii sunt cei care asigura alegerea regelui si care hotarasc asupra candidatului sau candidatilor la aceasta functie. De asemenea, el influenteaza intreaga clasa razboinica, pe care o inlantuie intr-o severa retea de interdictii si de obligatii, colective sau individuale, si pe care o sanctioneaza la nevoie cu ajutorul unui arsenal magic perfectioanat.

Clasa sacerdotala fiind o imagine a societatii divine, druizii – prin calitatile lor – simbolizeaza intregul panteon. Lipsiti de orice obligatii – ei au drept de sacerdotiu si, totodata de razboi, ceea ce corespunde unui aspect foarte arhaic al traditiei; druidul heduu Diviacius comanda un corp de cavalerie, iar druidul irlandez Cathbad manuieste palosul.

Cel dintai rol al druizilor este insa acela de a stabili raporturi intre oameni si Lumea Cealalta, a zeilor, in decursul marilor sarbatori anuale. Acesta este motivul pentru care druizii prefera sa ramana in cadrul functiei lor sacerdotale: druidul Mog Ruith, solicitat de populatia din Munster, pretinde niste recompense enorme, dar refuza tronul regal pentru el si urmasii sai.

Exista mult mai putine urme ale prezentei druizilor la celtii britani (trebuie insa amintit ca druizii din Galia, potrivit afirmatiilor lui Cezar, si cei din Irlanda, conform tuturor textelor legendare, se duce sa-si desavarsesca invatatura in Marea Britanie; singura marturie concreta este distrugerea, relatata de Tacit, a sanctuarului din Anglesley, in secolul I dupa Hristos de catre armata romana).

Clasa sacerdotala a britanilor nu a supravietuit, caci crestinarea a fost mai timpurie decat in Irlanda. Intreaga mosternire intelectuala a druizilor a fost incredintata barzilor care, in Irlanda, nu faceau parte din clasa sacerdotala.

Toate organizatiile actuale, care se revendica din druidism, sunt niste creatii ex nihilo, fara nicio valoare din punct de vedere al traditiei.

http://mythologica.ro/druizii/